Evlavie

Am o amintire care ma urmareste pe oriunde as fi. Nu stiu daca este un vis al ochilor mei deschisi, o proiectie a mintii mele, a imaginatiei, o informatie scrisa, inscrisa, scrijelita, desenata in mintea mea, in sangele meu, in constientul sau inconstientul meu. Dar stiu ca ea ma urmareste sau ma urmeaza pe oriunde trec, oriunde m-as afla: Strada. Strada Mea, o strada pavata cu piatra cubica, o intersectie cu sens giratoriu, in mijlocul careia se gaseste o Gradina, semn ca in oricare directie te-ai indrepta, este una si aceeasi cale: Calea Ta.
Pe Strada nu sunt masini, nu sunt tramvaie sau alte mijloace de transport in comun, nu sunt autoturisme. Strada are un sens pe stanga si un sens pe dreapta. Mai are o Cupola, o Arcada tesuta din increngaturi, din imbratisari ale pomilor Stangi cu cei Drepti. Nu vad Cerul, dar il stiu si pot avea incredere ca este si ca il pot vedea oricand imi este dor de el. Vad, in schimb, Pamantul: Pajistea, Gardul Viu si Casa. Mai vad un leagan, un foisor, o masa cu scaune in jurul ei. Nu-i vad intotdeauna pe locatari, dar vad Viata, semn ca acestia sunt Oameni. Un Om, o Oama, un Om, o Oama, un Om, o Oama…:).



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica