miercuri, 6 iulie 2011

Experienta

De ziua mea am primit un  “ia-ma nene”. Un soi de autostop. Altadata as fi ignorat gestul mainii acelui trecator. Dar in ziua aceea mi-am amintit de o buna prietena de la care am  invatat ca cel mai frumos dar de ziua ta este nu sa primesti, ci sa dai.
-Unde vrei sa ajungi?
In timpul acela, la radio se difuza melodia spovedanie a omului din Neverland, ceea ce m-a facut sa gandesc ca da, asa’i, nimic nu este intamplator. 
-Intotdeauna ajung acolo unde imi doresc. Chiar si acum, avand in vedere faptul ca ma aflu pe scaunul din dreapta soferului.
-Nice! Imi plac tipii indrazneti. So, unde vrei sa ajungi?
Eram aproape indiferenta. Plecasem hotarata sa ma indrept unde vad cu ochii.
O buna parte a tineretii mele mi-o petrecusem muncind ca sa ma intretin. Gatisem, spalasem rufe, le calcasem, facusem curat. Aveam deja la activ si o buna experienta de doica. Apoi saltasem la un nivel mai sus, muncind pentru altii. Muncisem pentru unul, muncisem pentru altul, pana m-am hotarat sa am afacerea mea, fiindca deja imi invatasem lectia de a avea de-a face cu “superiori” pe cat de incompetenti, pe atat de pretentiosi.
Dar pentru a avea afacerea mea aveam nevoie de oameni, oameni de la care am invatat, intervievandu-i, lectia idioteniei,  a obedientei, a fricii, a lasitatii, a jemanfisismului, a obrazniciei, a infatuarii, a minciunii prezentata ca adevar, a nesimtirii. Oameni crescuti si educati in cultul unui tatuc. Ori al Tatalui, tot un drac.
-Si, ia zi, cum e cu jocul pe care Tatal l-a luat pentru Fiul sau? se facu auzita vocea autostopistului.
Mda, mi-am zis, inca unul de la “camera ascunsa”. Prima reactie a fost sa-l dau jos din masina, dar imediat m-am dus cu gandul ca n-ar fi bine sa-l dezamagesc. Sa fiu eu cea care il ajuta sa “obtina intotdeauna ceea ce-si doreste”. Am coborat si masina i-am lasat-o lui, cu cheie cu tot. Cu tot cu drepturi de autor pentru un loc de sofer ramas gol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu