duminică, 30 decembrie 2012

7:52


Imediat dupa ce ne-am casatorit, ne-am mutat la casa noastra. Casa noastra era pe atunci un apartament de doua camere, din care noi am inchiriat una, la pachet cu baia si bucataria. Proprietara apartamentului era o profesoara care traia ca sotie a unui sot, proprietar la randul sau, a unei case. Legea de atunci nu permitea unei familii sa detina mai multe proprietati si-ti dadea termen un an ca sa instrainezi una din ele. Si cum orice lege data de cei putini pentru cei multi, e facuta pentru a fi ocolita de acestia din urma, cei doi nu-si oficializasera relatia. Tipa incasa pe vremea aceea 1000 lei chiria pe luna de la noi, pentru care nu s-a semnat nici un fel de contract si, in ciuda faptului ca toti vecinii stiau asta si a legendelor care circulau pe seama delatiunii si a filozofiei de viata de tip capra vecinului, nimeni nu ne-a intrebat de sanatate.
Dupa un an ne-am mutat la casa noastra, primita cu chirie de la stat, prin intermediul sindicatului din fabrica unde lucram amandoi. As minti daca as spune despre prima casa ca a fost cea la care am visat dar pe atunci nu stiam ca cel mai intelept lucru pe care il ai de facut in astfel de situatii, este sa cauti la dinti calul de capatat.
In fine, casa a fost cum a fost, insa cartierul in care mi-am instalat tabara, a fost unul pe care l-am iubit inca de la prima vedere. Iar asta s-a intamplat abia dupa aproape sapte ani, pe cand imi incepusem plimbarile inscrise in fisa de post in care ma angajasem, ca mami.
As zice ca fiul meu a fost cel ce m-a calauzit, fiindca fie iarna, fie primavara, fie vara, fie toamna, eu si el faceam zilnic lungi plimbari si descopeream, fiecare de la nivelul ochilor lui, lumea in care traim. Asta s-a intamplat timp de patru ani si, exact atunci cand deja ma plictisisem si imi doream o evadare din raiul nostru, a venit pe lume fiica mea, pentru a ma ajuta sa regasesc paradisul pierdut, dar de data aceasta prin ochii ei.
Asa am retrait an de an ciclul vietii, respirand acelasi aer si mergand in acelasi pas cu planeta, si astfel am redescoperit feminitatea.
Chiar daca omuletii mei s-au dat jos din carucior si au invatat sa mearga pe picioarele lor, apoi au invatat sa mearga cu tricicleta, cu trotineta, cu bicicleta, cu rolele si iar pe picioarele lor, iar eu nu-mi permiteam luxul de a-i scapa din priviri si-i tineam de mana sau ii luam in brate sau le caram eu jucariile cu roti, asta nu m-a impiedica sa-mi iau toamna ramas bun de la frunze, sa cumpar iarna sanie, sa salut primavara verdele crud ce renastea din maronul uscat al crengilor si sa caut vara, binecuvantata umbra a copacilor.
La parterul blocului unde e casa mea de acum, pe atunci era un magazin de mobila. Nu era cine stie ce mobila, fiindca era doar un magazin de cartier, cea selecta fiind destinata exportului, dar erau niste obiecte functionale care miroseau a lemn. Acum, magazinul de mobila s-a risipit in mega image, banca transilvania, farmacia belladonna, orice produs 13 lei, amanet, imobiliara si un mic butic cu accesorii de dama. In toate aceste marketuri cei ce lucreaza si isi desavarsesc cariera, sunt majoritatea femei.
La cativa pasi de casa mea, la partetul unui bloc unde sunt case, pe atunci era un magazin de menaj. Nu erau cine stie ce cristaluri si/sau portelanuri la vanzare, dar erau niste vase functionale, din lut, sticla, ceramica si metal, care intrupau in ele intreaga metafora a focului de acasa. In spatiul acela a mai fost, in ordine cronologica, un angst, un magazin care era amenjat ca o camara de hobbit, apoi un orange shop, apoi iar un angst care acum a sfarsit prin a fi preluat de carfur expres. In spatiul acela, cu exceptia orange shop-ului, majoritatea care au lucrat au fost femei.
La urmatoarea intersectie, la parterul unui bloc unde sunt case, a fost initial magazinul materna, apoi a venit apa si l-a luat si l-a adus inapoi la mal ca rib international bank, apoi iar l-a luat apa si a facut unul mai trainic si mai frumos, un centrofarm, iar acum, dupa ultimul val, s-a mega imagenizat. Majoritatea lucratorilor din spatiul respectiv, de-a lungul timpului, au fost femei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu