Cub




Eram incolora, inodora si insipida. Eram ca apa si, desi imi cunosteam proprietatea de a lua forma recipientului al carui continut deveneam, iata ca nu ma mai impacam cu soarta de a sedea locului pe scaunul ce-mi fusese alocat in sala de cinema. De pe locul acela vazusem si Harry Potter si Alien vs Predator si Patimile lui Isus. Ma asezasem pentru a patra oara peste cele trei ce fusesem pana atunci si pana acolo. 
Nici nu mai conta ce film rula pe albul ecranului, cata vreme stiam ca ceea ce pentru ceilalti era o premiera, pentru mine era un déjà vu. Da’de cate astfel de suprapuneri este nevoie, de cate astfel de efecte speciale aveti nevoie ca sa vedeti, nevazatorilor?!
Nu-mi placea Maia Morgenstern. N-o puteam ierta pentru ca-si facuse un titlu de glorie din pozitia copilului ei. « Da’ suie-te tu in locul lui pe cruce, vaco ! Si ia-l si pe boul ala de tac’su cu tine, dobitoaco ! ». 
Am strigat, iar in amfiteatru liniile colorate pe care casiera le marcase in clipa rezervarii biletelor, au devenit oameni. Cei mai haiosi erau oamenii indigo. Ei s-au ridicat primii. Parca le era rusine de rusinea mea. « Nu va rusinati, le-am spus. Sunt o nerusinata ! » Atunci oamenii roz au zis ca ei vor sa vada filmul pana la sfarsit, dar oamenii albastri le-au dat, intr-o voce, replica « Adio ! », replica ce pentru Maestrul de Ceremonii a echivalat cu semnalul ca e timpul sa declare matematica fiind persona non-grata din inima rubik cube-lui , aceasta durere a facerii din talpile lui Will Smith, pe urmele pasilor lui, recunoscute dupa marca « In cautarea fericirii ».
La cazinoul Cotroceni azi la matineu, « Ingrata »

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica