miercuri, 31 iulie 2013

â, Â



Am deschis ochii zambind. De pe santierul de la metrou se auzea radioul. O secventa de muzica populara si semnalul pentru ora 7, buna dimineata :)
-Ai ceva de comentat :) il intreb, vazandu-l zambind la randul lui.
-Mai bine decat picamere, basculante si betoniere :)

Am visat ca eram capitanul echipei sportive din scoala unde invatam. Doamne, ce mirare, nu am fost in viata mea sportiva altfel decat dand dovada de fairplay!
Hei, despre putinele momente traite la polul opus al fairplay-lui, trebuie sa stii ca au fost doar niste consecinte ale faptului ca am trait intr-o lume departe de a fi perfecta si nu am de gand sa iau asupra mea, pacatele ei :).
Imi ceruse profa de sport sa organizez un soi de istorie personala a coechipierilor mei, bazata de datele lor autobiografice. Ete, nah! Dar ce, eu sunt de la evident populatiei!? Uite ca nu ma intereseaza, nu-mi pasa de istoria personala a aproapelui meu! Imi place sa arbitrez jocul dupa unicul criteriu al prezentului: ma deranjezi, iti arat cartonasul galben, rosu. Nu ma deranjezi, ai unda verde la a fi tu insuti. Propria ta mascota.
Testoasa alerga dupa mine, m-a ajuns, mi-a sarit in brate si mi-a soptit la ureche “vreau acasa!” Iarta-ma, i-am zis, nu m-am prezentat: Ani Scotia :)

duminică, 28 iulie 2013

Pod

Calatoream in timp si in spatiu si aveam o destinatie exacta: locul de munca. Nu eram singura in autobuzul acela, eram, sa zic cu aproximatie, cam 21 de oameni. Am convingerea ca desi fizic ne gaseam in acelasi loc si ceas, daca fiecare ar fi raspuns la intrebarea “unde esti acum?”, lumea noastra s-ar fi expandat ca un bob de porumb trasformat in popcorn.
Bunaoara habar nu aveam cand si cum s-a intamplat saltul! Autobuzul meu nu mai trecea pe stradute din vechiul Bucuresti, ci se deplasa lin pe stazile inguste din Palma de Mallorca. Recunosteam locul dupa lumina ce ma ajungea printre coroanele copacilor, dupa aerul si atmosfera ce ma invadaresa odata cu patrunderea ei. Cat despre mare, puteam sa jur, ajutandu-ma de briza, ca este in dreapta mea. Remergeam drumul de la plaja la castelul Bellver. Oh, doamne, condusa fiind de un croitor iscusit, care croia insula deghizat in sofer, ca sa am eu din ce sa-mi tes zestre de amintiri placute.
Jur ca incepand de atunci si de acolo, o luna dintr-o duzina imi va fi pentru concediul de munca!

sâmbătă, 27 iulie 2013

Supă de roșii cu galuști



...sau rețeta fericirii :)

am văzut într-o seară la tv un film despre somelieri. oh, dar am aflat asta ceva mai târziu, abia dupa ce am citit o primă replică de pe ecran, un citat după Galileo Galilei, care spunea ca vinul este o rază de soare transformată in apă. or something :)
nu aș fi povestit acum despre toate aceste aproximări, daca nu m-ar fi făcut sa-mi ridic nasul din cartea pe care o citeam, vocea lui Severus Snape :)
am auzit într-o zi la magic fm cum că zâmbetele sunt sărutări ale sufletului. nu a fost precizată sursa informației, dar înclin să cred ca așa e.

am visat și eu, odată,  niște numere. adică niște apropieri de cifre, ca să nu se înțeleagă altceva
"eh, zic, vise maică!"
apoi citesc pe o pagină de facebook bancul ăla cu "da-mi o șansă și cumpără un bilet!"
i-am dat. nu una, ci două. am caștigat nimic! "asta e, zic", în timp ce căutam după numerele norocoase iar pe fundalul sonor se auzea....”jizăs lăvz iu mor den iu uil nou, ou, ou, ou”
nici nu mai contează dacă cei care cântau erau simon&garfunkel ori john lennon, câtă vreme jizăs oricum iubește pe toată lumea.
Lucky me! :)

gata, nu mai e nevoie de ajun ca sa se îngrașe porcul! porcul se poate îngrășa zilnic, de la nouă  la cinci. îl găsiți si îl puteți îngrășa într-un colțișor din orice instituție bancară, cu precădere la berede, că asta-i cu dezvoltare burtoaaasăăăăă. intri, îl mângâi nițel pe gușă iar el, porcul, deschise gura si înghite tot ce-i dai de înghițit. într-o zi, în doar câteva clipe, a înghițit doisprezece dramaturgi și un aviator. adică un dramaturg cu cele unsprezece clone ale lui. a fost ca o lansare, cată vreme a fost dat la apăăă.
mizez pe calitațile afrodisiace ale aviatorului. să-l vezi când o zbura, porcul!


vineri, 26 iulie 2013

Optiuni



Erau acolo, unul aproape de celalalt. Isi imbracasera costumele si isi intrasera in rolul de “sarac si curat”. El la trup si ea la suflet. Asteptau sa-si primeasca partea din intregul scriptului, sa-si invete replicile si sa-si vada numele pe pomelnicul de inceput sau macar de sfarsit al filmului. Ascunsa in spatele lentilelor fumurii ale ochelarilor de soare, privirea lui ii lasase totala libertate zambetului sau pentru a-l reprezenta, ori acesta imi amintea de Anthony Hopkins in “Tacerea Mieilor”. Parul lui complet alb ce pastra, totusi, la radacina memoria tineretii, imi amintea de tata.
Murmurul buzelor ei incerca sa spuna povestea unei cersetoare de dumnezeu, dar mai mult decat sa mi-o imaginez ca pe Bette Davis in rolul de femeie a strazii intrata pe mana stilistilor si transformata intr-o lady, nu am auzit. A strambat din nas, nu i-a convenit, neglijand faptul ca aura de care se inconjurase se cam cerea dusa la nufarul.
“V-ati ales singuri rolurile si costumele, de ce mai asteptati indicatiile regizorului? Asteptarea este doar o piedica pusa evolutiei.”
-Imi dai si mie un leu? se auzi vocea fetitei de cinci ani.
-Sa-ti dau si tie un leu? Poftim. Mai bine tie un leu decat ortu’ popii :)
-Multumesc, sa-ti ajute Dumnezeu!
-Ei, lasa, ne-a ajutat deja. Odata, o data. Atunci cand ne-a dat sansa egala la viata.

marți, 23 iulie 2013

Masura

Am vrut sa inchid luna plina intr-o camera! Ma sacaia cu balansul ei. Atarna de un fir nevazut si pendula ca un glob intr-un pom de craciun, imediat ce-a fost atins de trecerea mosului. Am declansat butonul si gata, am inchis luna plina in camera. Nu garantez ca noua fiind, nu va incerca sa se strecoare pe sub usa, dar pana atunci tot jurimprejurul s-a intunecat. Numai in camera mea s-a aprins lumina in brad. Surprinzator cum totusi reuseste sa se lase oglindita de zidul de beton cenusiu al blocului de vis a vis, spre deosebire de ferestrele acum de un negru absolut. Doar hornul mai poarta pe inaltimea lui umbra de alba virginitate pe care, judecand-o dupa amprenta tocului lasat pe pieptu-mi confundat cu o treapta spre rampa de lansare, o pot numi fara nici un dubiu, talpa casei.
He, he, adormisem cu gandul la declaratiile zemoase ale satenilor din satul dobrogean unde fusesera arse milioane de euro, la fel se zemoase ca un carton plin cu savarine proaspete. Intr-un top al desertului, savarina ocupa ultimul loc si desi nu-mi place, macar pot aprecia frisca naturala.
De sculat m-am sculat inaintea desteptatorului, cu senzatia ca cineva ma distribuise pe marele ecran, intr-un film cu luna plina. Iar de luminat, m-am luminat odata cu primul zambet smuls de inscriptia de la locul de joaca pentru copii:
"190, voinicel;
 150, maricel."

luni, 22 iulie 2013

Seamă



Oh, din punctul acesta de vedere, m-am născut bătrână! Aveam amnezie, nu-mi aminteam, nu știam nimic din toate câte urma să le învăț. Ceva, ca o mână părintească, mă ține strâns legată de locul de unde încă nu am plecat.
“Mai bine citeste!”
Un zgomot de fond, un bâzâit nicidecum plăcut auzului.
-Mai bine du-te dracului! am hotărât atunci cand am învățat să scriu. Imediat după ce am învățat să vorbesc, dar nu înainte de a le fi tăcut deja pe toate.
Făcut.

vineri, 19 iulie 2013

Libertatea este un concept filosofic, a cărui semnificație ar putea fi rezumată prin sintagma "lipsa constrângerilor".



In primii 25 de ani de pana in '89, vedeam la stiri si prin ziare o Romanie cu oameni frumosi, sanatosi, cu bujori in obrajori, harnici si gospodari, buni, onesti, cinstiti. Ii vedeam adeseori si in realitate si, chiar daca doar interpretau un rol, il interpretau al naibii de bine.
In urmatorii 23 de ani de dupa '89, tot gunoiul atunci ascuns sub pres, a fost scos si prezentat cu o placere perversa a "artistului" care il suprinde in obiectivul lui. Bine, nu bag mana in foc ca tot acest gunoi este luat prin surprindere, iar modul cum "artistul" scormone prin gunoaie, tine strict de self esteem-ul acestuia.
Tocmai am recitit "frumosii nebuni ai marilor orase", din care imi vine sa ciez:
"-Ramintzki, tu, care le stii pe toate, ce se afla pe fata nevazuta a lunii?
-N-am fost la nici un bal acolo, zise Ramintzki.
-N-ai fost, dar ce crezi ca se afla?
-Poate sa fie un perete plin cu tapiserii infatisand berbecii, taurii si leii din azur.
-Si bube coapte pe farfurii de portelan! arunca Ed, care se oprise, nadusit, sa rasufle. Pe fata nevazuta a lunii sar rusii si americanii cu parasuta la loc fix, si mai incolo...
-Nu, il intrerupse Asta. Pe fata nevazuta a lunii e Suzi, pisica mea cu capul taiat."