vineri, 28 februarie 2014

Un minut

Clar, e începutul unei ere noi :). Era unde pesimistul vechi, înţeles ca fiind optimistul cu experientă, se ia de mână cu pesimistul cel nou, maestru al optimizării undelor de expresie fiind el.

just laic dat :)




joi, 27 februarie 2014

Laic

Aşa spun cei de la BMW, că respectul nu se impune. Se câştigă :) Şi se mai spune că un zâmbet nu a omorât pe nimeni ;)






miercuri, 26 februarie 2014

Doi ani





Este destul de trist (as plange daca n-as rade cu pofta) sa stii ca in timpul acesta marea majoritatea a cetatenilor au ales sa-si cheltuie banii si sa se refugieze in carti, teatru, film si alte arte, cu precadere arta de a fi stupid. Sincere condoleante! Aleg o bere buna. Un vin, un prieten, un pahar de vorba :)

Plic





Explic: Imaculatura. Nu s-ar zice, nu? :)

marți, 25 februarie 2014

e-guvernare

Vestea bună e că declaraţia s-a încărcat fără erori de validare. Obţine recipisa şi cam atât.



luni, 24 februarie 2014

Luni

E, hai! Doar n-o să las un fapt minor sa-mi strice frumuseţe de zi. Lucrurile s-au schimbat din bine în mai bine. În din ce în ce mai bine. În mai bine de atât nu se poate. De parcă eu mai sunt cea de acum 25 de ani. Bineînţeles că nu. Har Domnului! :)
La cină, penne rigate cu sos de roşii cherry şi busuioc, muşchiuleţ de porc împănat, la cuptor şi piept de pui la grătar.
Vinul, la fel de vechi. Aşa cum îi vine bine unui vin care se respectă :)



duminică, 23 februarie 2014

Pas

Sunt momente şi situaţii în viaţă când cea mai bună alegere este să renunţi. Să renunţi la tine, câtă vreme ţi se dă dovadă de nepreţuire, iar tu, în situaţia aceea nu le eşti decât o cheltuială nejustificată, o frână, un băţ pus în roate.
Lasă :)
................................................................................................................................................
Vin rose. Miniamandine şi minimareşal. Aşteptarea a meritat.



SACU: "Dumnezeu" nu "a pierdut" procesul cu lumea pentru că nu are dreptate. "Dumnezeu" "a pierdut" pentru că a avut avocați proști.
 SDA :)

sâmbătă, 22 februarie 2014

Câte nule?



CORA. Virtuţii. Bucureştii Noi. Obor. Lipscani. Piaţovski. Unirea Salzkammergut. Romarta...Sarah Jessica Parker rules, Mr. Big! Miss Maestra Cercului Vicios. Pătrat fiind. 
Sămânţa :)

Râdem, glumim, gemem, mârâim, dar să ştii şi tu, Mucegai Ales, oricine ai fi, că cel mai cuplu (ca idee) în lumea noastră materială, se desfăşoară în absolută linişte, unde tot ce se aude este vibraţia materiei. Şi îti urez (fără nimic la schimb) să ţi-o găseşti şi tu pe a ta şi s-o trăieşti.

vineri, 21 februarie 2014

De 3x7


Replica lui Visu pe scena teatrului mic, "vom manca limbi pe paun si creier de papagal!" Deci nu este vorba de limba (romana sau nu), ci de Cuvant. Acesta a fost implantul meu printre liricul solistului de la Vama, care tipa la radioul din masina. "Si eu, zic, e cazul sa-mi schimb mobila de dormitor...si daca la IKEA nu se mai vand cearceafuri, macar sa ma aleg cu niste chiftelute de ren. Vezi, pe cuvantul meu, "chiftelute" suna intr-un mare fel.

e fain sa-ti pierzi capul! e poate cea mai faina intamplare pe care un om o poate trai, fie el sfant, demon, vraci sau croitor iti spun din proprie experienta. e fain sa-ti pierzi capul ala vechi si prost si sa te trezesti, ca din morti, sa vezi ca ai ochi numai pentru tine, sa te vezi in oglinda si sa-ti placa de capul tau cel nou, frumos si destept 

Atuul alpiniştilor este că au mintea aerisită şi amintirile limpezi. Ei sunt conectaţi live cu Planeta, cu Cerul şi Pământul
Cât despre prostia omenească şi de neam, trebuie să spun că respect naivitatea, dar nu o promovez  


the one and only...imn de protest impotriva a ceea ce s-a dovedit a fi fost doar un produs 

Băi, deci, eu nu cred că câinii vor ca caii să moară. Pe bune nu cred. Cred, însă, ca şi caii şi câinii sunt ca oamenii: unii Cai Pur Sânge, unii Copoi Ardeleni. Unii gloabe şi unii căţeluşi. Şi mai cred că trăim şi că suntem în miezul unei alianţe dintre primii, care luptă întru eliminarea celor din urmă. Am avut aseară această revelaţie, pe Lascăr Catargiu, de la degetul mic şi până la degetul mare de la Librăria Bastilia, cel ce poartă pe buric un colţ ca de caiet, aşa cum ne-a învăţat doamna Lidia Constantinescu în clasa întâi, ca să nu se îndoaie.

Nu pot spune ca aveam poftă de râs şi nici că un motiv căutam, dar o explicaţie pentru faptul că mă simţeam în aşa hal de rău încât să mai pot da din plâns în râs. Atunci mi-a venit în minte cuvântul "Asmodeus", care m-a trimis la dex. Despre care am râs ca doi vechi şi buni prieteni
Morala e că dau toate cuvintele mele francofone pe tot atâtea sărutări şi ceva francheţe.




luni, 17 februarie 2014

Lumină

Copilul era nemulţumit. Își anunţa nemulțumirea prin mârâieli ce în altă situație, într-o altă scenă cu alți actori, m-ar fi iritat. Acum, însa, am căutat să-l mângâi cu privirea. Așa, duios, ca doi copii abuzați de propria lor soartă. Aveam ochelarii de soare cu mine, ca să-mi apăr privirea de săgețile solare, dar am ales să închid ochii. Odată ce am i-am închis, auzul meu a preluat ceea ce ochii oricum nu ar fi cuprins. La urma urmei, irisul nu este floarea soarelui.
"Oreo! Apă! Oreo! Apă!" vocea băiatului nu lăsa loc de discuție.
"Hmmm, mi-am zis, un mic chirurg. Pensă, foarfecă, pensă, foarfecă!"
"Oreo! Apa! De ce e soare? Soarele nu e bun, nu-mi place soarele. Soarele e urât".
"Soarele nu e urât, copile, i-am zis, poate că soarele urăşte. De ce urăşte soarele, ai putea să spui?"
-Nu, mamaie, soarele e bun și frumos.
"Oreo! Apa! De ce este cerul peste tot?
-Pentru ca aşa trebuie, mamaie. N-ai văzut că oriunde mergem, la munte, la mare, e cer?
"Ajuta-mă sa desenez un autobuz! Nu pot!"
Am vrut să i-l desenez eu, în timp ce aveam să-i povestesc despre cerul din prima zi si cerul din prima noapte, dar m-am oprit, pentru că indiferent cât de mult îl iubesc, eu nu sunt Marc Levy. Mi-ar fi plăcut sa fiu, dar nu sunt. Şi oricum, ar fi fost un autobuz de abur. Copilul de tatăl avea nevoie. Pe el îl cerea. Il voia ca pe un Cer...
Ajunsă la Galeriile Orizont, mi-am redus auzul la volum minim și am privit cerul în ochi. He, de ce eşti peste tot? :)
Pentru ca tu eşti cerul. Mai stii? ... tu eşti cerul.
Oriunde eşti, sunt.
Și uite aşa, din General Magheru până în General Manu, mi-am schimbat ochii în stele. Deci, ce-ai dorit, acel apus? Nu spun! Dacă spun, nu mi se va mai împlini...Nu spun, nu scriu, nu desenez, nu cânt, nu dansez. Trăiesc.

Deşteptare

Victor Martin spunea despre William Shakespeare care spunea: “Mereu sunt fericit, ştii de ce? Pentru că nu aştept nimic de la nimeni; să aştepţi întotdeauna doare". Nu ştiu, am zis, mie mi se pare mai dureros atunci când deşi nu aştepti nimic de la nimeni, nimeni vrea sa-ţi dea totul lui, nimicul. Atunci Victor Martin nu a mai zis nimic, dar nu a zis nici totul. A tăcut. Imediat după aceea a venit some soare pe strada mea şi am văzut oraşul într-o lumină nouă, care m-a condus la concluzia că fără aşteptările mele nu aş mai fi eu :)

duminică, 16 februarie 2014

Ziua de după


Îmi daruisem totul, nu mai aveam nimic de primit. Ajunsesem acasă, unde mă aşteptam după o zi şi o săptămână de lucru şi în drum spre care mă îndreptasem împăcată cu mine însămi şi cu restul lumii.
M-am iertat pentru faptul ca deşi statusem toată ziua acasă, seara m-a prins cu vase nespalate, praf pe mobilă, pe covoare şi urme de paşi pe gresie. M-am luat de mână şi am făcut un pic de curăţenie. Apoi m-am împrospătat cu apă şi gel de duş, mi-am îmbracat costumul de Vineri Seară, m-am pieptănat, m-am parfumat şi apoi am facut  câţiva paşi de dans  în oglindă. M-am văzut în toată superbia mea de geamănă mincinoasă:
“Doamnă, îmi vorbea lobul stâng, dumneavoastră sunteţi o femeie extraordinară! Vă sun de la L., din E., firma D., ca să vă spun ca elfeţienii sunt foarte interesaţi de frumuseţea dumneavoastră, ca de cea a tuturor femeilor din România. Primiţi, vă rog, onoarea să comandaţi serul nostru la decât 350,00 de roni, respectiv 3 milioane cinci sute de lei în loc de 480 de”...bip bip
Apoi, inspirată de mine însămi, am hotarât ca atunci când nu sunt Hell, miss Heaven. Şi asta cu nişte cheltuieli minime, din extract de galbenele, migdale, caise, germeni de grâu şi lavandă.



sâmbătă, 15 februarie 2014

XV

Cinşpe negri mititei, cu muştar pe ei.

Noaptea trecuta i-am visat pe Barack şi pe Michelle. Judecând după aglomeraţia din vis, agitaţia visătorului şi cea a visaţilor, după poziţia celor doi, impasibilă la toate acestea, într-un colţ de cafenea, nu ştiu cine şi cui i s-a adresat. Tot ce-mi amintesc acum, este albastrul ochilor lor si versul Marinei Voica, "la masa noastră nu e loc de dumneavoastră".
Eu am spus că Vladimir e mai negru decât Obama...dar n-am ştiut ce zic :D

Doamnelor şi domnilor, Sămânţa de Avocado :)

vineri, 14 februarie 2014

14 trecute fix

Cred ca s-a produs o mutatie. Si la tine tot Vineri 14 este, Mr. Robinson?

Tres cute! :) Vreau ca această completare ce este, să fie tot ce ar fi putut fi, dar nu a fost :)

joi, 13 februarie 2014

13

-Te contrazic! "13" nu este un număr natural, întreg şi strict pozitiv. Nici  o constantă de spaţiu în trei paşi şi nici o pisica la fel de neagra ca o pumă, încălţată cu cizme din piele de dragon albastru. Nu, "13" este...
-Ha, ha, eşti nebună să-ţi imaginezi că poţi personifica un număr natural, întreg şi strict pozitiv! Tot ce poţi să faci, este să-l costumezi în frac de nenul şi să-i lucrezi impresia că este unul raţional.Chiar şi în condiţiile in care nu există nici un divizor comun cu negativitatea.
- "Minusul" ca linie :) Iată o filosofie de viaţă absolut revoluţionară. La fel ca cea cu scrisul. Şi ca cea cu cititul.  Cu iubitul, ca şi cu respiratul, cântatul, dansatul, mâncatul, băutul, văzutul, auzitul, râsul, plânsul, zâmbitul....
-Hai că eşti proastă! "13" este un număr fără soţ.