joi, 28 august 2014

Relativ


Am o reală admirație pentru oamenii ajunși la 70-80 de ani pentru care activitatea zilnică nu este nici lucru, nici muncă, nici obligație, nici corvoadă sau povară, ci joacă. Trăiesc astfel de oameni  în România? Da, eu cunosc trei. Trei domni în prag de optzeci de ani, puși pe joacă productivă. Deci nu tuse :) 
 ”Trebuie o noua ordine mondială, doamnă” zise în finalul discuției Bătrânul șofer de taxi, ce avea  conduita,  ținuta vestimentară, vocabularul și mesajul demne de o catedră universitară. 
Așadar, dacă au trecut ceva ani de cand ati terminat facultatea sau dacă viața v-a ținut departe de bancile școlilor înalte, mergeți cu taxiul, până nu e prea târziu :)

La radio cânta Enrique Iglesias, fie că-mi place, fie ca nu.





 Mi-a plăcut :)

miercuri, 27 august 2014

Somație la metru cub

Am fost ieri la ”raionul” executări silite de la administrația financiară sector șase. Am ajuns absolut întâmplător, după niște hârtii. Nu erau ale mele, dar așa sunt eu, mă bag mereu ca musca în curul calului, cu diferența că ”raionul” executări silite al administrației finanțelor publice sector 6 nu este la subsolul, ci la mansarda clădirii din strada Popa Tatu.
-Bună ziua, cine execută silit litera E, vă rog?
-Nu știu, vedeți pe listă, domnul X, doamna sau domnișoara Y.
-Aha, și dacă X și Y nu vor să fie călăii IMM-lor, atunci poate vor domnul Z sau doamna W, nu? Tot niște litere si ei
-Așteptați aici, vă rog.
Am așteptat și în timp ce așteptam mă gândeam ce aș face eu dacă aș fi prim ministru și pe cine aș executa primul. Soft and gentle. Dar nu scriu despre asta, deoarece nu am nici o șansă să fiu eu prim ministru și nici nu vreau ca primul ministru să se folosească de ideile mele geniale în materie de administație publică locală și nu numai.
În fine, spunem că am fost ieri la ”raionul” executări silite de la administrația financiară sector șase, situat la mansarda clădirii din strada Popa Tatu.
M-am simțit ca în capul căpcăunului din Jack și vrejul de fasole! Sau in Il Labirinto Del Fauno. Mă gândeam să zic ceva și de Harry Potter, dar nu zic fiindca Fluffy era un cățel bun, nu un câine rău. Poate doar să mă minunez cum de avea Hagrid oul de dragon din România?! De unde atâția dragoni în România? Câcat! Vorba lui Pilat din Port, blogărul :) 

LE: Azi am fost din nou la administrația finanțelor publice sector 6, raionul de executarI silite, doar că azi m-am simțit ca marele blond cu un pantof roșu. Mâine iar mă duc, dar promit că o să ma simt ca The Big White. Vorba lui Bob, uie! 





 

marți, 26 august 2014

216

M-am culcat aseară la ora nouă și m-am sculat azi dimineață la ora șase. Fără ceas, fără telefon, fara nici un apel desteptator. Am visat frumos, foarte frumos, atat de frumos cum de mult n-am mai visat. Poate ca plimbarea de ieri dupa amiaza mi-a fost de ajutor in implinirea acestui vis.
Se facea ca iesisem de la birou si am ales pana acasa drumul cel mai lung. Am mers, am gandit, am vorbit si m-am purtat frumos pe toata lungimea acestui drum. De pe Occidentului pe General Gheorghe Manu, de pe Lascar Catargiu prin Romana, de pe Magheru la Intercontinental, pe la Patiseria Gigi, prin Pasajul Universitatii la Palatul Sutu, de la Magazinul Bucuresti la Hanul lui Manuc, pe Splaiul Independentei la Facultatea de Drept, de la Elefterie Acasa.
In plin miez al visului mi-am intalnit Moartea. Avea niste ochi foarte frumosi, de un albastru limpede si o tinuta ce raspandea eleganta unui parfum placut. Tocmai ma gandeam frumos la limba noastra e comoara si traiam revelatia faptului ca cel putin din punct de vedere ortografic, ortoepic si ortopedic, replicile Doctorului nu mai erau nici arogante nici obraznice nici taioase, ci foarte potrivite, cand m-a abordat cerandu-mi numarul de telefon. I l-am dat. Eu cu mana mea l-am scris. Cand ma va cauta ii voi spune:
"Primul meu Consilier de Nutritie a fost Dumnezeu. El m-a invatat sa nu gust din acest fruct al cunoasterii. Ultimul si unicul" :)

duminică, 24 august 2014

972

 Writer

You have an unmatched skill for creating vast worlds both through facts and pure imagination. Your mind is full of creativity, artistry, and expression. You heart gracefully guides your hands as you work to bring what is truly your spirit to life. You were truly meant to guide the world with your words.



971

Am niște gene foarte frumoase. Sunt lungi și ușor ondulate genele mele. Genele ochiului stâng sunt mai tinere, genele ochiului drept sunt de aceeași vârstă cu mine: șapte fire albe. Maxim nouă :)



vineri, 22 august 2014

970


Ziua celei mai proaste alegeri sau a alegerii celei mai proaste a fost ziua când zilele au devenit una. Aiuritor! Îmbătător de aiuritor! Mi se arătase mie un semn încă de la ora cinci, când pentru prima oară după o zi atât de lungă cât o viaţă, am ales să ma culc la loc, în ciuda somului care îmi repeta într-una că m-am sculat.
Următoarea cea mai proastă alegere a fost cea prin care am decis ca ora şapte să-mi devină ora opt, lucru ce s-a dovedit a-mi fi fost o impecabilă pierdere de timp. Ceea ce m-a condus spre alegerea de a mă întoarce din drum, numai pentru a pune mica speranţă într-un sertar, ca să nu uit de ea şi de faptul că atârna la fel de amplu cât ancora iluziei unui deschizător de stradă. A fost ca şi cum am ales să nu mai discut cu minele meu privindu-mă în oglindă, ci la telefon.
A fost pe departe cea mai proastă alegere din ziua alegerii celei mai proaste, ziua când zilele au devenit una. Apelul acela telefonic a făcut să răsune strada de fericire, odată ce prin vibraţia sunetului în Cuvânt, impecabila pierdere de timp s-a dovedit a fi o întoarcere la vârsta de aur, la ora la care este să fie tot ce ar fi putut fi, dar nu a fost.
O, ce pleonasm! Eroarea erorilor s-a răspândit pe străzi ca ecoul unui bumerang de fericire:
„Dăruind~ind~ind, dobândeşti~eşti~eşti”
Enjoy :)
S-au schimbat la faţă străzile de bucurie! Aleea unde baticurile sunt boutique-uri. Cu magazine de cafea, aromă, mirodenie şi alte broderii cuminţi pentru casă şi gradină. Aleea unde fata de la pagina cinci si-a schimbat poza în gând, gândul în Cuvânt, cuvântul în rând, rândul printre rândunele.
O altă eroare fatală. Nu tot ce zboară se mănâncă. Hei, dar cui să-i mai fie foame azi? Azi e ziua când nu mi-e foame, nu mi-e sete, nici mi-e dor de codrul verde, acum că planeta a revenit la viaţă.
Cu gust de cuişor, parfum de bergamota, atingere de caşmir, auz de clopoţei, vedere de la Sovata şi incolor, inodor şi insipid de a şaptea simţire.
„Magic FM, ascuţi muzica inimii tale”...
I'm very stoically happy :)

duminică, 10 august 2014

969



Pentru că nu mă pot abține și nici nu vreau, pentru că Societatea, ca substantiv feminin, își are istoria, știința și conștiința scrise de Bărbat...Așa mi-L imaginez eu pe Cristos, la revedere, când își va arăta unghiile judecății de upoi :)

A judeca nu înseamnă doar a judeca! A judeca mai înseamnă și a judeca :)



sâmbătă, 9 august 2014

Omu'N negru

Am auzit că se înarmează. Niște de armate. De săgetători  :)



Ani Stoica



miercuri, 6 august 2014

Materialidealism

Nu credeam că voi ajunge vreodata, în viața aceasta, să mă confrunt-pe viu-cu Demonul Demonilor: Învățăturile Lui Isus Cristos aplicate unor capete seci. Și nici nu cred că Lui Isus (care a fost, este și va fi dintotdeauna și în continuare personajul meu principal și favorit de carte, film, muzică, registre și alte astfel de revelații) i-ar fi plăcut efectele adverse pe care Modelul său le-a avut aplicate fiind unor capete seci. Fiindcă pe fondul ignoranței, acestea au avut ca rezultat Iubirea care orbește și prostește, de nu mai știu bietele victime, cine le este cu adevărat aproapele și cine nu.
Și zău că nu mă deranjează, doar e aer pe planeta aceasta pentru toată lumea, câtă vreme exemplarele respective nu sunt o piedică în instaurarea Capitalismului :)




duminică, 3 august 2014

Identitate

Îmi răsfoiesc blogul și, în timp ce-l răsfoiesc, trăiesc tot felul se senzații. Zici că sunt în ”Luna Parc” :) Parcă citesc fișa unui pacient de ospiciu, unde a scris când doctorul, când pacientul :)) Important este că mai am încă puterea să răd, ca de o glumă bună.
Nu  doar o data am avut senzația, de-a lungul celor mai bine de șapte ani trăiți în virtual (pentru că da, așa e, i-am trăit cu intensitate maximă), că sunt în miezul unui experiment, subiect de cercetare și studiu ale unei ”civilizații extraterestre”. Well, ei bine....în final am satisfacția că El jefe, The Big Boss, Il capo del tutti capi n-a(u) învațat de la mine rețeta de sarmale. Nu de la mine :)